O lacrimă-amară, un vis, un cuvânt,
Fulgul, un strop, o boare de vânt,
Ce poate fi oare mai trecător ?
Și totuși atât de nemuritor.

Colosul de piatră, zidul cernit,
Oțelul cel rece și matul granit,
Menite-a dura veci pururi sub cer
Și totuși ce este mai efemer ?

Suspinul, durerea de-ar fi cât o mare
Și tot le-ar spăla un ocean de uitare,
Veșnicul veșnic nepătrunsul mister,
Nu-i curgere lină de etern efemer ?

Fiindcă sub clipa-mi de nemurire
Am durat o redută de visări și iubire,
De s-ar zdrobi sublimul contur
O veșnicie mi-ar fi trecătorul din jur.

T.D.