Fără tine nimic nu mai e la fel.
Trotuarele bulevardelor nu mai sunt încăpătoare.
E o simfonie crepusculară de vioare-n părerea mea de rău
tatuată-n forma pașilor treji ca un semn de binecuvântare
sau o bănuială nejurată în gândul tău.

Cerul zgârcit ne-a zădărnicit în viață.
Herghelii de arome perimate
se-ncolăcesc între noi, să ne despartă.

Am decis să nu te mai aștept, că n-ai să mai vii.
Nu mă mai știi.
Mărturisesc de fapt: cred că te ascunzi neîncetat
de când te-am visat.