Poalele verdelui munte Cronos
se ridicau precum cortina vieții
războaie ireale dispăreau
jocurile Olimpiei porneau
la semnalul norilor pilaștri
în fulgere pocnind sub cer

Pe ploaia rapidă cu soare a verii
efebi se-ntreceau cu zeii holtei
pentru zeci sute mii cununi
lauri suflați matinal și vesperal
în aurul din soarele-originar

Podiumul învingătorilor –
disc strălucitor de fapte mari
marmură albă cu oglinzi
primea spre consacrare
reflectate chipuri tinere

Spectatorii mai în vârstă
cântau urcați precum făcliile
nupțialelor nopți eleuzine
acompaniați în sunete
de țimbale lire harfe și ghitare –
corul inventa noi ode elegii
cântece de gestă epopei
legende și balade-n versuri
trace elinești egipțienești
de-un meșteșug alexandrin

Maestre-ale iubirii-ascunse
nimfele apelor curgătoare
înconjurate de coloane
vegheau în templul lor cilindric –
nimphaeum ori tholos scalda
nemuritorilor atleți

Sfinte Pythii veneau din Delphi
pe scaune strălucitoare
funiculare sihăstrești
de la marile Meteore ale Tesaliei
săpate prin albii suspendate de stânci
amăgitor preînchipuiau
nunțiul magic și ascultau
de-Artemis sora lui Apollo
papesa încoronată subteran

Sfânta apă argintie cu reflexe
de safir smarald și ametist
se revărsa din vârful Cronos
pe capete de Jani Baptiști
cu darurile recăpătate
dintr-o grație celestă încă neaflată
iar de soclul Zeului necunoscut
din areopag avea să se sprijine
sublimul Pavel peste opt veacuri
în argumente din via Domnului –
spre-ncredințare că-i
altfel viața de apoi

Când cel dintâi loc pe podium
revenea unui zeu mai iute de picior
ce-i întrecea pe Ahili și Hectori
rumoare mare se făcea
nimphaeumul de-ndată se golea
sirenele fugeau își transformau
sânii speriați
mâinile capetele
în turturele-amenințate
de-un uliu jupiterian