Poezicena l-a înviat pe Contele de Luna cu flăcări

orbul e singurul care vede cuvintele altora prefăcându-se
în scrum la început
la sfârșit în minciuni

sau măcar în dispariții
după cum depune mărturie
leagănul în care mai scâncește nici un copil

Poezicena l-a înviat pe Contele de Luna

dar nu l-a iubit
motiv suficient ca frustrarea să se transforme în violență
și la loc în orbire
nu! mi-am nu ți-am aruncat în flăcări copilul

de aceea acum Poezicena jelește cutreierată de vânt

eu?
conduc oastea călugărițelor pe chip cu un rânjet satisfăcut

- Ești terfelită, mamă (Poeziceno, las-o moartă, răzbunarea-i a lor)!