Cum să te-aduc în viața mea?
Te rog, iubito, mă învață
Căci nu mai pot oricât aș vrea,
Singurătății să-i fac față.

Oricât de mult m-aș amăgi
Că pot trăi și fără tine,
Mereu ceva îmi va lipsi
Și-acel ceva ești tu, știi bine.

Așa timid cum mă acuzi,
Duc un război cumplit în mine
Iar teama c-ai să mă refuzi
Încătușat în plumb mă ține.

Prea multe chei mi s-au ascuns
Și plumbul tot mai greu m-apasă
Până în suflet mi-a pătruns
Și nici să sper nu mă mai lasă.

În beciul ăsta prizonier,
Singurătății-adus ofrandă,
Să mă iubești nu pot să-ți cer
Căci inima nu se comandă.

Dar te-aș ruga, din când în când
Să-ncerci în ochi să mă privești,
Să-mi vezi în suflet și în gând
Și poate-o cheie-ai să găsești.

Cu ea cătușele desfă-mi
Și lasă-mi spiritul să zboare,
De poți, încrederea redă-mi
Și-aprinde-n noaptea grea un soare.

Că prea mult întuneric e
Pe strada mea de la o vreme
Și-oricât aștept eu soarele,
Să mai răsară, nu dă semne.

Singurătatea m-a-nrăit
Și m-a făcut să nu-mi mai pese,
Am fost rănit și am rănit,
Tristețile au fost prea dese.

În tot ce fac și-n tot ce spun,
Conștiința nu mi-e împăcată,
Dă-mi un motiv să fiu om bun,
Așa cum mă știai odată.

Redă-mi în suflet liniștea,
Redă-mi și zâmbetul pe față,
Să fiu al tău, să fii a mea,
E tot ce-mi mai doresc în viață.