Pornit-a-n aer toamna să se nască
Dar n-a-nceput să își arate dinții
De teamă-njur în sine de toți sfinții
Că frigul carnea mea o să-l cunoască.

În diavoleasca revărsare-a minții
Simt nervii cum sunt ca un smoc de iască
Și-n vie foc o să se-alcătuiască.
Ca Iuda-n ștreag voi arunca arginții,

Da'-n idoli n-oi păstra închinăciune
Ci să mă stingă-l voi ruga pe Domn
Să-mi dea divinul har de-nțelepciune

Să fiu și eu o dată-n viață Om.
Genunchii-oi coborî în rugăciune
Veni-va lin și pentru mine Somn.