Azi e luni , poate joi,
O zi udă , plină de noroi,
În care înumăr clipele
În timp ce la fereastră , plopul își scutură frunzele.


Mă uit grăbit peste câteva hârtii,
Dau grăbit câteva telefoane,
Recitind ce ai vrut să îmi scrii,
Rătăcindu-mă printre icoane.

Mai trag un fum , poate două.
Mă uit cum afară începe să plouă
Iar eu trebuie să plec cu mașina
Înainte să se ducă lumina.

Îți iau grăbit un buchet de trandafiri,
Flori pe care doar eu știu cât de mult le admiri
Și mă grăbesc să-ți adulmec parfumul prin nări
Când deodată realizez că am rămas fără... țigări.