La marginea pustiului din mine
Am stat așa, privind pierdut în jos
Și hăul nu-mi părea primejdios,
Reci răsuflări m-ademeneau, caline.

Dar eu, pierdut prin peșteri și doline,
Am tors în taină gândul ticălos
De-a trage din uitări incert folos:
Iubirile trecute să-mi decline.

Din lut voi modela noul Golem,
Sprijin în lupta surdă cu trecutul,
Când caut fără noimă începutul.

Himera mea, solie și totem,
În preajma mea degeaba eu te chem:
Tu-n slavă stai, eu mă-nfrățesc cu lutul.