Dorită ești de mulți flăcăi, femeie
Și te-a iubit englezul, te-a vrut franțul
Căci e, sărman, când îl atingi cu brațul
Ca prins în cleștii unor crustacee.

Spre tine-mi întindeam și eu nesaț'ul
Viu urmărit de-o singură idee
Dar chiar și lumea asta se încheie
Am lepădat din rădăcină lațul.

Eram neștiutor pe-atunci și verde
Tu tânără-ai rămas și niciodat'
În dragoste aceea care pierde.

Dar va veni și timpul cel turbat
Când mână n-o mai fi să te dezmierde;
Te-i mărita cu-ntâi venit bărbat.