Se copilărește cuvântul
din poemele tale;
când îl pipăi,
coboară și-mi mângâie aripile
arse de vară…
alunecă în sufletul
din care se scurge
iarba uitării…

Cuvântul, toamna mea,
are puterea să alerge zeii, prin rădăcini –
când zborul cumpănit din sânge
mă doare!…

Ileana Popescu Bâldea