Lumea este penumbră, fără de zi sau noapte
Și în penumbra lume, contururile-s umbre
Aeru-i greu ca plumbul și zgomotele-s sumbre
Inimaginabil frigul te prinde de la spate.

Stelele au încetat de mult să mai existe
Se cască-n locul lor pe boltă găuri negre
În loc de blânde raze , din cer coboară umbre
Ca dintr-un cosmic doliu , brodat cu ametiste

Și într-o lume ce plonjeaza în obscur, fără de viață
Sub o boltă găurită ce se încovoaie sus
Și din care astrele, dintr-o dată au apus
Numai noi mai existăm, fără trup și fără față.