E toamnă după calendar,
dar frunzele sînt încă verzi.
cetele de pițigoi albaștri ciripesc
un adopost pentru iarnă își ochiesc.

Eu mă ascund,după perdele.
pițigoiul studiez. galben albastru
mă retrag, pițigoaie nu mă vezi.
lungește capul după mine,
ciulește urechea și ascultă
de nu cumva o cercetez?

Pufnesc de rîs,ma auzit tresare.
totul e atît de frumos și ceresc
pițigoiul ciugulește domesticit
flori de in și de urzică,înfomețit.

Rotocol printre petunii,se ridică apoi
gingaș șterge chiocul mulțumit.
zburînd parcă plutind în asfințit.

Mai vrea o dată să salute.
amurgul printre nori de seară,
îl înghite pînă iară mîine-n zori
cînd iar, ceasul meu deșteptător
pițigoia cea albastră
dimineața și-o începe
în glastra mea din ferastră.