Cât timp mi-a mai rămas iubite?
Să-nfrunt realitatea tristă?
Trupul mi-e fad, fără elan.
Necontrolat mi-nvie clipe!
Și-mi spulberă dorinte-aprinse.
Daca-aș putea să o blestem!
Aș vrea să pot păstra ce am.
Nu să tot pierd, să pierd etern...

Cât timp mai am să nărui zidul?
În care mi-am ascuns durerea?
Să-mi ard în flăcări crude chinul?
Speranta mi-a secătuit voit!
Și mi-a răpit tranșant suflarea.
Demon ilar și insipid!
M-ai copleșit!
Mi-ai luat încet puterea.

Cât timp va trebui să mai străbat?
Acest pământ fertil în care germinează resemnarea?
Cât timp mi-a mai rămas până răzbat?
Și-ajung în locul unde-ncepe vindecarea?