Se-aude vântul bântuind
Unghere-ntunecate.
Câinii se-agită scheunând,
De frică ...și de noapte.

E damf de ploaie, bezne reci,
Prin ierburi greieri sună.
Se-agită frunze pe poteci.
Nu-s stele, nu-i nici lună.

Miroase-a ploaie – apăsător,
Plopii nervos foșnesc.
Ascult în beznă glasul lor
Și gâze ce-și șoptesc.

Doar vântu-i singur călător
Sub nori adânci ca smoala.
Miroase-a ploaie – apăsător
Și-ncepe răpăiala.