Ochii tăi plângeau ca două stele,
Le mai văd luminile și azi,
Boabe mari de lacrimă ca roua,
Le striveai cu pumnii pe obraz.

Ce n-aș da să fiu din nou cu tine,
Să pornim spre zările pustii,
Să ne-aruncăm in mare și mai bine,
Să redevenim iar și iar copii.