în lunci e toamnă sumbră, greieri au tăcut.
mișcarea e o drujbă, entuziasmul numai codrul,
dar în coarnele de zimbru tăria magică e forul
ca focul cald din inimi să fie calm și revolut.

sub frunzele ce cad ritmat nostalgic romanțat
se nasc povești despre faimoși cameleoni.
iubiri împerechează abilii filfizoni
sub plăpuma placidă cu model- artistic pastelat.

noi ne-am urnit spre destinații fenomenologiste
conform scenariilor șoc din dosarele X
știind că reușita e scunsă în mecanismul unui pix
că motorul e Speranța, cu lumina de la faruri nu mai vede fețe triste.

peste oraș cern stele o lumină lichidă ca plânsul,
pe alei mici cu băltoace mii și mii coarne de melci
( receptacule vitale și prin codri pe poteci)
antene uman reglate de captat din mister visul.