A decis să se așeze,
Om la casa lui menit.
Dar în luncă prin surcele,
Soarta altfel i-a harzit.

O ciupercă îi zîmbește,
Se apleacă o privește.
Cum avea oare să știe,
Roșioara e urgie...

A cules le-adus acasă,
Cină bună și gustoasă.
De atuci pădurarul scriie,
Numa-i versurii la agonie.