Frustrare?

Nu, nu e frustrare,
nici măcar atunci când sunetul dispare.
Același vechi și trist ”Nu” intră într-un conflict de segregare
Această iluzorie și haină perioadă nu mai moare.
Lumina pare a fi o nuanță trecătoare,
până și albstrul disperat o arde în lentoare.
Filele rupte, arse, înnegrite,
Sunt cu totul absorbite,
Ba chiar foarte tocite,
de lacrimogene, superioritate,
altele sunt doar deocheate,
stări de anxietate, refuz,
refulare și ardoare...
părăsite de azi pe mâine,
și ziua veselă nu mai vine,
a plecat, s-a plictisit,
de roșu s-a plictisit...

Înțeleg un simplu nimic.