ceea ce se află între mine și tine
s-ar putea numi aer
dar tu numești asta apropiere

așa m-am trezit zidindu-mă
aproape de sufletul tău
cu câte o pleoapă cu câte un ochi
cu o mână de vise
puse pe capul tău de nerăbdare
pe picioarele tale lungi
pe sânii tai tari și copți ca un pepene
în coaja căruia mi-am scris numele
și tu l-ai citit de-a-ndoaselea cu mirare


ai surâs ori poate ai râs enigmatic
aproape mi-a fost frică
de ce s-ar putea intâmpla neprevăzut
când șezi pe genunchii mei
și ei știu să te sprijine
ca pe un copil dorit demult
dar care mi-a fost tăgăduit

de ce? Nimeni n-a spus
nici însuși cuvântul în care te-ai închis
nici poezia ochilor căzuți în gol
ca un meteor care se stinge
în aerul dimineții lichid