m-ai căutat pe borduri reci
te-am aflat în foșnetul frunzelor legănate de vânt
cu privirea ai deschis în mine un șantier incomod
ca un arheolog ai săpat cu ochii după cuvinte
pe care le-ai recompus din cioburi cu smalțul sărit
pentru a găsi inima
era ascunsă sub un strat fin de tencuială
ai răzuit pâna ai ajuns la icoană
lacrima s-a contopit cu lumina
umerii tăi rotunzi ne-au acoperit cu frunzele toamnei
întoarse în argint