Din foi de nuc se scutură sonete,
Librete incomplete de sonate,
Pe mal de ape se aud sonete
Lovind timid picior de pod și poate

O nouă punte fără de regrete
Se naște peste ape-nvolburate
Cu începuturi tinere și bete
Să regăsim înțelpciuni în toate.

E-atâta vers în miezul pur de nucă,
E-atâta dor în vinul încă moale
Încât ai lua un tren ca să te ducă

Pe drumul nevăzut spre cer și poale
Ai săruta sfios cerșind iertare
Spre drumul verde, fără întristare.