Când scriu, beau cafea cu ceai
țin pixul în dreapta
tot acolo și cana
era să-mi scot ochii
și cuvintele ar fi rămas oarbe
cam des fac asta.


Când și când
o mai schimb dintr-o mână în alta
pixul lipit de degete continuu scrie
pete de cafea ridează foile făcându-le
dealuri pe care cuvintele urcă și coboară
unele mai cad altele rezistă pas cu pas
și-așa obosite îmi par
că se-aștern
ca un scrum.