Frunză de noiembrie bătrână
Cine mi te tremură-n priviri
Cine prin ureche mi te-ngână
Strigăt de culori și de foșniri

Și tu crezi ca mine că-i tot vară
Dacă suntem încă sus pe crengi
Nu vezi vântul galben cum coboară
Doar rugini peste grădini întregi


E drept că-n cer oglinzi înseninate
Ne mint c-avem obrazul neîncrețit
Dar noi ne știm înfrângerile toate
Și-acelea chiar ce încă n-au venit

Ne știm zvârlite-n toamna-ntărâtată
Cât de curând înfrânte de noroi
Dar cât mai suntem sus pe creanga-naltă
Vom tot privi spre dragoste și noi.