ar trebui să mai încerci o dată, din prima
nu-i iese nimănui, oricât ar fi de docil sau obișnuit
cu toate, oricât ar vrea să-și demonstreze ceva
așa se întâmplă
nu mai dormi și nu pleci, rămâi țintuită
sau cel mult te târăști
o bucurie se răsucește în tine, vrea să cuprindă
cât mai mult din corpul rămas prea mic
te lipești de aer cu toată pielea de parcă
cineva te împinge afară din tine

știi că ăsta e sfârșitul, că el e foarte aproape
și că modul în care te cuprinde nu are semnificații
complicate
e doar o îmbrățișare de întoarcere și când răspunzi
grația acelui gest face cât tot timpul scurs aiurea
cât toate lucrurile păstrate doar pentru tine
e ca părul
crește fără să fie frumos, doar cineva
care îl privește cum e pieptănat
poate să-l admire pur și simplu

tot acest timp și toate privirile nu contează
nici n-o să mai ții minte mare lucru
mai bine închide ochii și din mijlocul creierului
pleacă odată cu vibrațiile
întinde brațele și-n modul ăsta aproape caraghios
fugi cu mine, îți pot da tot ce vrei
îți pot spune în puține cuvinte
doar că trebuie acum să încerci încă o dată
și când simți că nu mai poți
oprește-te.