La porțile vechii moschei
vizitatorii se descalță grăbiți.
În priviri, o cupolă se desface
în vecinătatea altei cupole.
Niciun pâlpâit.
Copilul, cu sandalele în mână,
privește deasupra, întrebând
de trotineta lui
și de soare.
Nori și păsări
se întrezăresc prin geam.
O lumânare cât trupul meu
se aprinde în timp ce-i ating
cu palma creștetul,
tăcând.