Oare, când ne-am sărutat întâia oară,
Sub câte stele căzătoare-am nimerit?
Căci buzele-mi au început să doară,
Iar stelele, nici azi nu le-am găsit.

Ce s-a-ntâmplat cu noaptea primitoare
În care sufletele-au devenit pereche,
Și ne-a crescut în lacrimă o floare,
Care ți-am prins-o-n păr lângă ureche?

Întreb și eu, așa, gândindu-mă la tine,
Când nopțile-s târzii și fără rost
Și simt cum trec tăceri pe lângă mine,
Purtând durerea clipelor în care-am fost.

Oare când ți-am dăruit întâiul asfințit,
Îmbrățișându-ți trupul, cu patimă și dor?
Întreb și eu așa, căci toate s-au grăbit,
Să plece spre uitare, ca umbra unui nor.