Mi-am dorit să fiu de vină


Mi-am dorit să fiu de vină
Mai tot timpul vieții mele ,
Deși-n nopți cu lună plină
Mă trezeam privind la stele .

Și uite-așa , am confundat
Un adevăr cu o dreptate ,
Și mai mereu am tot răbdat
Noi legi de nimeni abrogate .

În viață poate risipit-am ani
Ca mai târziu să cerșesc clipe
Gândindu-mă mai mult la bani
Decât la zbor făr’ de aripe .

Cu ei , atât de blestemat
Să cumpăr doar nimicuri vagi
Am reușit îngenuncheat ,
Să tot cerșesc l-aceiași magi .

Ce sfinți de se credeau mai mult
Decât mai toți dintr-un altar
Mi-au ordonat ca să-i ascult
Și să decid fără cântar .

Și-așa mi-am judecat destinul
Ca pe noroc fără lumină ,
Fără să știu că-n viață chinul
E doar al meu și sunt de vină .