Mult prea devreme dragoste te-ai stins
Ușor precum un foc în pâlpâire
Și eu care credeam că nu-s învins
Că-s încă tot dator să mai fiu mire

Treceam pe drumuri pline de femei
Cu ochi de lacom leu la vânătoare
Toate credeam că-s ale mele, hei
Și cum s-au dus spre alții fiecare

Acum pe-aceleași locuri cântă-amar
Doar niște păsări rele și străine
Bătrâne li-s și aripile dar
Încă vâslesc prin toamnă ca și mine

Devreme, prea devreme s-au ascuns
Chiar fetele-n femei și toate-n ceață
Iar dacă-ntreb de ce nici un răspuns
Oh, fi-mi-ar ea de dragostea de viață!