Te-am așteptat, Isuse, la un ceai
Pe muntele mereu cuprins de ceață
Dar în zadar căci pentru mine n-ai
Avut vreun pas să-l fi simțit în viață

Te-am așteptat Isuse-n nopți cu foc
Făcut din lemn de brad și cu rășină
Dar n-ai găsit în inima mea loc
Iar negura topea orice lumină

Te-am așteptat cu barbă și cu ploaie
Iar focul tot mai mic pe vârf de munte
Din cercul de-ntuneric să îndoaie
Câteva raze nu putea – cărunte

Căci eram alb, Isuse, și-n tăcere
Făceam cu vreascuri umede un ceai
Eram bătrân și fără de vedere
Nu deslușeam de pleci ori de veneai

Sunt singur, Doamne, s-a răcit și ceaiul
Și trupul meu de lut s-a prăbușit
Dar cum de deslușesc deodată Raiul
Când Te-am rugat un veac și n-ai venit?