Când noaptea albă doarme în arcade
Se zbate apa-n geamul de la stradă
Iar creanga ruptă stă și nu mai cade
Pe frunzele înfrigurate ca o pradă.

Câinii pribegi s-au tras înspre cotloane
Cu vagabonzii ce nu mai vor să vadă
Vitrine luminoase sub obloane
Când frigul e pe străzi ca la paradă.

Cu iarna, toamna face iar rocadă,
Cu câinii vagabonzi în înfrățire
vor trece nopți de ger și cu-o ocheadă

după o lungă noapte de beție
Vor prinde iar firul de iarbă
Și lacrima se va usca în barbă,