El îmi spuse: fă-mi poezie!
Eu îi spusei: fac dar n-am ulei...
El spuse iară, dară eu ți-oi da,
să faci o poezie scurtă: cum să taci!

Eu încercai savant să-i spun
că necuvinte multe sunt și poezia
e-n cuvinte și chiar să taci, nu-i chiar cuminte!

El stă abstras, divin, tăcând
Iar eu copoi stătui scriind
O poezie lungă lătrătoare
chiar în latrina în duhoare
Și tac și scriu și-n univers
împing cuvinte mute multe...
...taci!
Creez!!!