Am văzut doi vulturi sprinteni, țâșnind subțire
către amețitorul înalt!
Nimeni nu-i abătea!
S-a dus în sânul albastrului nemișcat.
Ce bubuitură… ce sunet tânăr nășteau …!
Doar țâșneau, nu se arcuiau
Lumina lor se îndoia de ei ca de o umbră
Doar ei rămâneau subțiri și calmi
Ce bubuitură… ce sprinteni erau…

- lui Victor