Mă uit pe geam cu licăr de îngheț
Iar mâinile și fața se zgribulesc spontan,
Îmi fac un rotocol pe sticlă, gemuleț
Și intru într-o lume știută an de an.
Cu negru și cu alb, aveam un câine-n curte,
Acum e doar un ghem, acoperit și el
De promoroacă, iată, urechile lui scurte
Abia se văd; se mișcă, se mișcă-ncetinel...
E alb și gardul și toată iarba-i albă,
Chiar cerul este alb de-atâta promorocă,
Iar sârmele de rufe, curbate ca o salbă
Stau nemișcate-n aer, așteaptă parcă-o joacă
De mici, sau mari copii ce sar
Cu coarda, puși pe jar...