Oglinda s-a întors împotriva mea

Somnul mi-a răpit metaforele

Se joacă împreună într-o mișcare sadică

Ridicolul orgoliu cade spre abundența de beție

Și ignoră cuvinte ce-ngheață

Într-o platformă de liniște bolnavă

Punct termic ce refulează idei goale

Pedalând momente ce s-agățaseră de conștiință

Urlând disperarea sub forma încleștării

Prin contragere, un șir de puncte infinit

Aleargă pe autostrada stropilor artistici

Fără direcție

La barieră nu se lovește de nicio scânteie

Un cerc vicios care se repetă anost

La final transparența mă inundă în complexități

Eliptice de substanță… …