Luna a nins,eu dram am fost din pulbere de-argint
de-atunci tot cresc plutind nocturn ca un solar elev,
învăț suișul ca Icar și printre bolovani descânt.
ducând în spate un ghiozdan- tabloul lui Mendeleev

cu geana unui singur ochi din gândul cel de taină
trag orașul îngerilor, Golgota cu izvoarele subsidiare
prin matca venelor să construiesc alt univers sub haină,
sub ploile atâtor Dumnezei și crucile devin chitare.

chipuri pictez -lirism înlăcrimat pe-o plasmă virtuală
amfitrioană sunt și Doamne te invit în lumea animată
trecind prin galaxii de stele ultima moleculă goală
să știi că nu-i loc de neant în visul tău Zamolxis- Tată.

mai am puțin ca să termin proiectul tău de amplu amfiteatru,
să-ncapă miliardele de fii închiși nucleic în duh de sihastru.