se pare că nopțile sunt de polen
transformat în miere.
lumina se înmoaie în minte, pe mâini,
curge pe podea. mă uit ca un copil fantomatic
la stările adulte.
să se spună... unghiile sunt puse într-o punguliță
sofisticată,
ca a lui tati când lucra în atelier.
pe atunci le furam,
acu' dezvelesc pereții, var cu var,
mâna îmi tremură și scriu virgule în loc de puncte.

să mă ajuți.

poate că gândesc la niște cuvinte. ele răspund,
mă țin încleștată.
îmi pun nasturi pe piept,
îmi controlează plânsul.

poate vor muri. într-un final,
vreau să sparg camere video.