Sunt fericit, ca-ntre-amandoi va ninge,
Vor fi-mbracate-n alb carari necunoscute,
Acelasi rug aprins in noapte se va stinge
Si micile scantei, vor fi din nou pierdute.

Te voi topi cu fulgii, in gesturile mele,
Pe sanii tai zapada va viscoli-n troiene,
Privirile-mi vor fi pe trupul tau rebele
Si ninga-mi departarea, placerile alene.

Te voi strivi in suflet, rugandu-te mereu
Sa-ti lasi pe umeri parul, in unduire lina
Si chiar daca-n vazduh, zapezii-i va fi greu
As vrea sa vii din nou, cu visele la cina.

Sa fie numai iarna, sa ninga fulgi zglobii,
Sunt fericit ca rugul s-a stins ca o durere
Prin gandurile mele, din care pleci si vii
Ca sa-mi renasti iubire, din visuri efemere.