Strălucind în asfințit
În ochii mei albaștri marea
Acel sărut pe obraz șoptit
Se stinge și rămâne doar amintirea.

Ochii și-au învăluit privirea cu o amară goliciune,
Iar vântul scutură malul de nisip
Þesând mării aripi de arină și spume,
Lăsând perle sidefate pe întinsul perisip.

Încet clipocitul picăturilor de ploaie întunecă zarea,
Peste obrazu-mi palid zefirul tremură
Scuturat de răcoare și de ploaia
Ce curge în cioburi de chin într-o pustie cameră.

Plâng în zadar
Căci lacrimile nu-mi vor aduce alinarea
Ochii mei de dor s-au stins iar
Și în piept mă arde iubirea...