Am plâns prea mult – mi-a zis
și mi s-a scurtat
pleoapa asta
acum nu mai pot să mă feresc
de lumină
trebuie să mă ascund
în noaptea rece sau să țin mâna
la ochi

Vreau să te ajut
dar cuvintele sunt prea scurte
mă încurc în ele
dor
dur
dar
n-o să le asculți
prima dată doare mereu
ia mâna de la ochi
doar
așa vei învăța
să joci șotron în cercul de iască
să te înalți în ploaia de vise
să crești cu brazii netăiați la Crăciunul trecut
care știu
să se ferească de daruri

și vei afla
că doare de fiecare dată

nu te teme
ia mâna de la ochi
și întinde-o
către altă mână