Vine Crăciunul și noi nu mai știm cum să ne iubim,
nu mai știm pe ce parte să ne întoarcem ca să luăm
ceva în brațe
și nu mai știm cum să ne răsucim printre vise,
idei
sau alte tâmpenii efemere
și să ne amintim.

Vine Crăciunul și rămânem doar noi:
doi pași de om bețiv pe strada îngustă,
acolo unde copiii au uitat cum este să te joci șotron
sau să sari coarda,
acolo unde bătrânii și-au strâns piese de șah și au fugit în apartamentele lor înghesuite
pline ochi cu fel de fel de nimicuri pe care
nu se îndură să le arunce -
amintiri ale unor vremuri de tinerețe care nu vor mai veni niciodată.

Vine Crăciunul și noi nu mai știm să ne bucurăm și să râdem

așa...
simplu