Strigarea mea, roade a dat
Și iarna mi-a adus
Dinspre zenit, spre înserat,
Frig, frig și-un alb nespus.

Acum, sub pașii călători
Aud un scârțâit
Și-ncet, încet îmi dă fiori,
Ca-n joc de urmărit.

Dealuri albite, munți suind
Până la ceruri, șerpuind,
Mă amețesc ușor,

Mă obosesc de dor,
Crezând că sunt la poluri dar,
Sau într-o lume de...cleștar.