Iubesc în nebunie timpul ce se întoarce,
Ador în nepăsare o clipă de mister,
Trăiesc în feeria ce buzele îți toarce,
Nefericit mă bucur de-o clipă în etern...

Nevolnic și agale spre Răsărit m-aplec,
În lumea de tenebre cu patimi și cu vicii -
- Pădure înflorită - ’n iubire mă înec,
Și moartea-mi pare dulce în vis...

Și tu mă crezi nebun.
Ce-ți scriu la ora asta!
Și gandul mă frământă, nu vreau să te trezesc.

Un singur lucru l-am iubit în lumea asta:
Să scriu! ... și să iubesc.