Îți aud mâinile
cum pipăie conturul viselor
și le așază pe rafturi în stele
care încă n-au răsărit.

Se aude cum închizi ușa,
cari după tine geamantane -
cu toate înfrângerile de până acum.
Cum te apropii, se scutură ninsorile,
diminețile albe de așteptare
își lipesc florile de geamul ferestrei,
în tâmple parcă-mi bat clopote surde.

Se deschide poarta destinului
pe care-l poftesc să intre;
Moș Crăciun cu sania nopții,
Te înconjor cu daruri și sunete de stele
aflate acum pe acoperiș;
sania pleacă lăsând vraiște atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit
unde iubirile noastre vin și trec.