ca un giulgiu fără de sfârșit
formidabil
s-a ridicat luminoasă amiaza:
iată
mortul a înviat scena-i pustie
dincolo nu-i nimic de văzut
și o altă iluzie muribundă
se adaugă adevărului

iată
cât sunteți de preocupați
să umpleți cu tot felul de nimicuri
golul
conturul acesta arhicunoscut
care pe deasupra
vă joacă tot felul de feste
ademenindu-vă de-a binelea
uneori

atâta doar că totul este prea rotund
că nu se poate ajunge în nici un chip altunde
altfel chiar că s-ar întâmpla în fiecare clipă
sfârșitul lumii
altfel chiar că ar exista serioase motive
să ne temem de noi înșine
ca de o ireversibilă erezie

ca un puhoi care așa
s-ar prăvăli de foarte departe
uruie biruitoare niagara amiezii
înecându-ne orbindu-ne
înstrăinându-ne și mai mult
de marele secret al zilei
care cică există