M-am întâlnit cu Monelly
Cândva...prin nopțile pustii,
Eram un val - mereu hoinar,
Iar ea - lumină într-un far.

Era un far îndepărtat,
Pe vârf de munte înălțat,
Eu îl priveam cum strălucea...
Mă fascina - precum o stea.

Mă întâlnesc cu Monelly
Pe străzi, în zilele pustii,
Ne salutăm, preocupați,
Privind spre cer...îngândurați!

P.S
Te rog frumoasă Monelly
S-arunci în mare poezii...
Când valul nu va mai veni
Din largul mării într-o zi!