O lume ce plăteşte păcatului colecta
Cu zgomot luciferic oprimă, azi planeta;
Femei ce pe-o minciună, ori pe-avuții se vând
Şi-nghit, naiv şi jalnic o goană după vânt,
Bărbați ce tinerețea femeii o consumă
Şi-o-nlocuiesc cu alta, la fel ca pe-o legumă;
Cu buze-nşelătoare, cu pofte fără suflet
Despoaie de iubire a inimii ei sunet
Îi fură bucuria, speranțele-i ucid
Cu teatrul lor cel rece şi farmecul acid
Puterea de seducții pe pielea ei probează
Avari de importanță, orgoliul să-şi hrănească
Apoi, placid se miră că-n sufletul dorit
Găsesc moloz de traume, de farmec sărăcit.
Decât să treacă ziduri ce-ntunecă scânteia,
Le e mai simplu pasul eliminând femeia.
O lume ce-şi hrăneşte eternul care cere
Doar din minciuni croite-n relații pasagere.
Şi chiar de-ar vrea să-şi poarte iubirea mai atent
E goală şi simțirea de orice sentiment,
Căci sufletele-ucise de suferințe crude
Fiorilor iubirii nu pot a mai răspunde.
O lume-n care unul, de vrea din cer vroun picur,
De vrea iubire-adâncă, rămâne veşnic singur.

Opriți-vă odată, o, nu vedeți că-ntruna
Din alergarea voastră culegeți doar minciuna?
C-atunci când vi fațarnic şi fără scrupul gândul
Voi îi săpați iubirii, impertinent, mormântul?
Că-n pofta voastră fadă, cu mersul nesărat
O lume de durere, în inimi ați arat?
O, nu vedeți că-n goana avidă de plăcere
Voi ați băut, schismatic, în loc de ea durere?
Lipsiți de profunzime, ați ars iubirii harul
Şi ați căscat în inimi, singurățății iadul.
Opriți-vă! Pe cruce, Hristos cu mâna-n cuie
De mii de ani v-aşteaptă; cu harul vă îmbie!
Lăsați gunoiul vostru ce vi-l lucrează firea,
Priviți la El o clipă, şi-aflați ce e iubirea!