Poem .
Dusă/i nițel pe gânduri această noapte,
Dimineața îți dă un aer și mai aparte.
Întunericul e dens ca în ajun de seară.
Ploaia răcoroasă ca/n prag de primăvară.

Acest șfârșit de an întâmpinat cu decență
Unde tăria și spumasele au făcut absență.
Poate/i prea târziu omul rău să se îndrepte
Mama natura merge ștergând făr de regrete.

Ploaie de iarnă,încet,verdele se deșteaptă.
A doua zi din ianuarie întunericul te înhață.
Ce vremuri de necrezut parcă înșirate pe ață
Planetea/i o deligventă, obrazui ca de paiață.