Nopți spânzurate-n vise târâte în avort
Se umplu în culise de rime ca de râie
Ca înspre zori murdare, cu mine în raport,
Cu ochi lipiți de "doare", să-mi deseneze frâie.

Mă-mping tenebre-n ziduri topindu-mă-n argint,
Din frământări de ritmuri, din mine toarnă cuie.
Să scap de răstignire, mai bat, mai fur, mai mint
Lăsându-mi disperarea-n Agape să mă suie.

Îmi las doar ochii-n urmă să mă privesc în zbor
Și scări de-agat din trupul ce a rămas doar umbră
Las pe pământul nopții ca-n ceruri un izvor
Să urce după mine în șerpuire sumbră.