se scurge lumina din podea
ca o noapte albă într-o dimineață scrobită
calendarul mut agățat de perete își plânge ceasul
coraline ești foarte necesară clipei ăsteia
îți dau o parte din mine dacă vrei
mă pot abandona în totalitate
doar cântă-mi din lăută vremea

și aud
aud în scârțâitul ei firav cum crește-nlăuntru-i o cămilă