noaptea e o frânghie
care urlă în căutarea mea
uneori mă las legat
de dragul liniștii
cobor
în mine nu s-au stins niciodată toate luminile
odată am nimerit
în timpul unei reprezentații
actorii priveau încurcați
publicul tocmai ceruse schimbarea tragediei
în comedie ordinară
am început să strig
e mai bine așa mi s-a spus
oricum ați ajuns prea târziu
altădată
era sâmbătă cred
simțurile nu erau treze de-a binelea
am putut să ating inima
să-i studiez fisurile
să calculez traiectoria vieții dintr-un punct
știi
e în mine un punct
exterior cercului în care cad
atunci când dimineața
retează scurt frânghia